Sf. Ipatie, episcopul Gangrelor (sarbatoare ortodoxa)

Cel între sfinti parintele nostru Ipatie a înflorit în Cilicia, s-a nevoit în Galatia, a ajuns arhiereu în Gangre si luând parte la Sinodul întâi Ecumenic al celor trei sute optsprezece parinti de Dumnezeu purtatori, a fost cu totul plin de Duhul Sfânt. El a ajuns vestit prin aceea ca, dupa ce a rabdat multe ispite, a ajuns sa savârseasca felurite minuni. Odata când se întorcea din cetatea împarateasca, unde savârsise minunea uciderii în fata tuturor a balaurului asezat lânga camarile împaratesti, si se îndrepta catre scaunul sau de la Gangre, unii dintre aceia care împartaseau erezia lui Novat si care de mai multa vreme purtau în inimi ura cumplita împotriva lui, atinându-i calea în niste locuri strâmte si pline de prapastii, pe unde obisnuia sfântul sa treaca si stând ascunsi acolo, când sfântul a ajuns în dreptul lor au navalit asupra lui, întocmai ca niste fiare salbatice scapate dintr-o cursa, unul cu lemnul, altul cu piatra, iar altul cu sabia, împingându-l catre prapastie. Si aruncându-l de la o mare înaltime în acea prapastie, i-au facut o multime de rani, întocmai precum mai înainte facusera si iudeii celui dintâi mucenic Stefan. Deci, sfântul cazând pe jumatate mort în apa care trecea prin acea prapastie, dupa ce s-a desteptat din durere, ridicându-si ochii catre cer, a zis: "Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta". Dar chiar pe când se ruga, o femeie necurata si blestemata, luând o piatra mare si lovindu-l în cap, l-a lipsit pe sfânt si de ramasita de viata care mai era în el, nenorocita si ticaloasa. Si sfântul suflet al fericitului Ipatie s-a dus în mâinile lui Dumnezeu, iar femeia aceea blestemata, fiind cuprinsa de un duh necurat, îsi lovea încetat pieptul cu aceeasi piatra, cu care lovise pe sfânt asemenea si toti cei ce luasera parte la uciderea sfântului au început sa fie chinuiti de duhurile necurate. Si, ascunzând trupul sfântului într-o sura cu paie, au plecat de acolo. Dar taranul, a caruia era sura, venind sa ia nutret pentru vitele lui a auzit slavoslovire de cântece ceresti si dând mai apoi de trupul neînsufletit al fericitului parinte, a vestit tuturor aceasta. Locuitorii cetatii Gangrelor aflând despre aceasta, s-au adunat acolo si cu jale de obste luând sfintele moaste ale episcopului lor, le-au adus în cetatea lor, asezându-le într-un loc de seama. Iar femeia aceea venind si lovindu-si continuu pieptul cu piatra cu care omorâse pe sfânt, dupa ce dumnezeiestile lui moaste au fost asezate în mormânt, îndata a luat vindecare si tot asa si ceilalti ucigasi ai sfântului. Si multe alte minuni s-au mai facut cu prilejul înmormântarii moastelor sfântului, pe care însa, pentru multimea lor, le-am lasat deoparte.