Sf. Ioan din Egipt (sarbatoare romano catolica)

Sfântul Ioan Înaintevazatorul din Egipt s-a nascut la începutul sec. al IV-lea. El traia în orasul Licopolis (Egiptul Mijlociu) si era tâmplar. La vârsta de 25 de ani s-a dus la o manastire unde a fost tuns calugar. Timp de cinci ani Sf. Ioan a trait în mai multe manastiri, dar vrând sa se izoleze de lume s-a dus la Tebaida, în muntele Bolcha, unde a stat multi ani în pustnicie, fara sa-ti paraseasca locul. El vorbea cu cei care-l cautau printr-o ferestruica pe unde primea si hrana. Dupa treizeci de ani de izolare, Sf. Ioan a primit de la Dumnezeu darul înaintevederii. El i-a prezis împaratului Teodosie cel Mare (379-395) victoria asupra inamicilor sai Maximus si Eugenius, precum si o victorie militara împotriva lui Gauls. Obisnuia sa le spuna si oamenilor care-i cereau sfatul despre ce avea sa li se întâmple, ajutându-i sa ia decizii bune pentru ei. Sfântul le dadea ulei sfintit bolnavilor, îi ungea cu el si acestia se vindecau de diverse boli. Sf. Ioan a proorocit ca istoricul Palladius, care i-a scris Viata, va deveni episcop, lucru care s-a si întâmplat, Palladius devenind Episcop al Bitiniei, în Asia Mica. Sf. Ioan punea mare baza pe smerenie, sfatuind pe toti sa aiba smerenie: "Urmati viata virtuoasa a sfintilor parinti dupa puterea voastra si daca reusiti ceva, nu va mândriti cu ce ati obtinut pentru ca multi au ajuns la virtutea perfecta dar umplându-se de mândrie au cazut de la înaltime în prapastie". "Cercetati-va cu atentie sa vedeti daca aveti constiinta curata, sa nu va pierdeti puritatea mintii. Nu lasati gândurile sa va napadeasca în timpul rugaciunii. Vrei din vanitate sa fii laudat pentru sfintenia ta sau vrei sa fii sfânt doar prin înfatisare? Baga de seama ca gândurile lumesti sa nu-ti ocupe mintea în timpul rugaciunii, pentru ca nu e nimic mai neplacut lui Dumnezeu decât sa te rogi Lui cu buzele în timp ce gândurile sunt departe de El. Asta se întâmpla mai ales celor cu viata caldicica, care nu renunta de tot la lume si asteapta recunostinta din partea oamenilor. Un om a carui minte este a lumii si a lucrurilor sale pieritoare, nu-L poate privi pe Dumnezeu cu ochii sufletului. Este normal ca cel care-L cauta pe Dumnezeu sa-si ridice mintea de la lucrurile lumesti si sa-si îndrepte mintea catre Dumnezeu. Cel care a ajuns câtusi de putin la cunostinta dumnezeirii (pentru ca nimeni n-o poate dobândi în totalitatea ei), va putea descoperi si cunoaste multe lucruri pe care numai tainele cunoasterii lui Dumnezeu i le poate dezvalui. El va vedea lucruri care urmeaza sa se întâmple si va avea revelatii divine, asemeni sfintilor. El va face minuni si va obtine tot ce va cere de la Dumnezeu." "Iubeste tacerea, fiule, traieste mereu în contemplare divina si roaga-te ca Domnul sa-ti dea o minte luminata, lipsita de gânduri pacatoase. Demn de lauda este sfântul care traieste în lume, îsi foloseste virtutile, este bun cu strainii, face pomana sau ajuta pe altii la munca lor si traieste fara mânie. Un astfel de om este laudabil pentru ca are o viata curata împlinind poruncile Domnului fara sa-si neglijeze îndatoririle lumesti." "Cel ce lasa altora grijile trecatoare ale lumii este mai bun si mai demn de lauda pentru ca s-a lepadat de sine, si-a luat crucea si L-a urmat pe Hristos. Acesta este în permanenta în contact cu lucrurile divine, fugind de cele pamântesti, fara sa se lase cuprins de nici un fel de griji. Un astfel de om prin fapta buna si prin rugaciunea închinata lui Dumnezeu devine un om liber, neîngradit, care sta drept în fata lui Dumnezeu, cu mintea numai la cele sfinte. Un astfel de om este în continua convorbire cu Dumnezeu." Sf. Ioan a ajutat sufleteste multi oameni prin aceste învataturi mântuitoare de suflet, prin predicile sale folositoare si prin viata personala pe care a dus-o în sfintenie. Sf. Ioan al Egiptului a ajuns la vârsta respectabila de nouazeci de ani si s-a dus la Domnul în anul 395.