Sf. Beniamin (sarbatoare romano catolica)

Si acesta este unul din ceata împurpurata a martirilor, despre care nu avem date precise. Faptul ca era diacon dovedeste o pregatire deosebita din partea lui si o încredere deosebita din partea Bisericii: diaconii erau însarcinati cu administrarea bunurilor materiale ale Bisericii, dar si cu predicarea cuvântului lui Dumnezeu. A murit în 422, în Persia, în timpul persecutiei regelui Izdegerd. Întemnitat timp de 2 ani, pentru ca facea propaganda crestina, si eliberat la interventia împaratului Teodosiu, este din nou închis si torturat pâna la moarte, pentru ca a continuat sa raspândeasca religia crestina. Beniamin este numele ultimului si al celui mai iubit dintre copiii patriarhului Iacob. Literar tradus, înseamna "fiul mâinii drepte", adica al norocului, al fericirii. Pentru batrânul Iacob si sotia lui, Rahela, acest copil a fost o mare fericire, dupa ce îl pierdusera pe Iosif, pe care fratii mai mari, din invidie, l-au vândut ca sclav. Exista si o forma feminina: "Beniamina". La noi se prezinta si în forma Veniamin, si Veniamina, dupa citirea greaca. Acest nume a devenit si nume comun: beniamin, beniamina, aplicându-se copiilor sau persoanelor - în cadrul unui colectiv - mai mici si mai dragi. "N..." este beniaminul sau beniamina clasei. Acest nume atât de vechi ne aminteste ca, în fata lui Dumnezeu, suntem cu toti beniamini: "Cine va deveni ca un copil, acela va ajunge în împaratia Tatalui". La sfântul Botez, peste fiecare crestin s-a rostit expresia: "Acesta este fiul meu mult iubit "